Caută

Povestea unei gimnaste


Sunt Laura Andreea Cristache, gimnastă. Poate că povestea mea nu e cu mult diferită de poveștile altor gimnaste, dar am decis să aștern aceste câteva rânduri despre mine în speranța că astfel voi inspira deopotrivă fete și băieți să-și îndrepte atenția către acest sport care, cel puțin în ultimii ani, pare că pierde teren.


Care e scopul vieții? Sunt convinsă că mulți și-au pus întrebarea asta, mai ales în vremurile pe care le trăim, vremuri în care tot mai multă lume își îndreaptă atenția spre spiritualitate, spre descoperirea sinelui. Încă de la o vârstă fragedă, fiecare își alege modele în viață. Primele modele sunt, evident, părinții, frații... Apoi creștem și ne alegem modele din societate. Avem persoane pe care le admirăm, care ne inspiră. Alții citesc mult și își iau drept modele personaje din cărți, povești de succes către care privesc cu jind. Sunt persoane care, la început, încearcă tot felul de activități- pictură, muzică, sport- până își dau seama către ce au chemare, dar numai câțiva știu încă din prima clipă care e pasiunea lor și încep o luptă, o luptă numită viață, pentru a ajunge acolo unde își doresc. Aș putea spune că eu fac parte din această a doua categorie și mă consider norocoasă, pentru că nu degeaba se spune: „Dacă faci ceea ce te pasionează, nu vei munci nicio zi”. Am auzit expresia asta încă de mică, nu-mi amintesc exact de la cine, dar, acum, privind în urmă îmi dau seama cât adevăr ascunde.


Am început gimnastica artistică la vârsta de 5 ani, la un club de stat, din București. Erau alte timpuri. Informația nu era la îndemână precum este acum, în era digitalizării. Erau multe lipsuri, dar pe oameni îi mâna aceeași pasiune și cred că ăsta era secretul succesului. Uneori, informația poate avea și o latură negativă. Îți poate distrage atenția de la țelul tău, sunt ispite la tot pasul.

Am practicat această ramură a gimnasticii timp de 10 ani. Au fost zece ani de renunțări, de muncă asiduă, dar și de zâmbete și bucurie, mai ales la primele medalii. Nu cred că există cuvinte să poți descrie bucuria ce înflorește în sufletul micului gimnast care are primele recompense ale muncii sale. Primele mele medalii au fost la concursul „Mica gimnastă”, desfăsurat în sala 23 August. Au fost 5 medalii de aur, la cinci aparate diferite (individual, paralele, barna, sol si săritur). Acum când scriu aceste rânduri, fără să vreau rememorez acele clipe și parcă reînvie acel fior în inima mea și îmi amintesc și că premiile au fost 5 ghiozdane roșii de la McDonald și șosete mărimea 40. Acum, acest amănunt mă face să zâmbesc. Atunci, nici nu prea conta. Conta doar faptul că reușisem, eram mai aproape cu un pas de visul meu.

Care e visul oricărei gimnaste? Să urce pe podium la cele mai înalte competiții și să intoneze imnul propriei țări. Câțiva ani mai târziu, am reușit să iau medalia de argint la campionatele naționale, culmea, la paralele, un aparat care nu îmi era prea drag, dar se pare că mă descurcam chiar bine. Un motiv ar putea fi ambiția, căci mereu m-a caracterizat. Voiam să îmi demonstrez mie însămi că pot. Și am putut !

Cum spuneam la început, viața e o luptă, lucrurile nu sunt mereu ușoare, dar e important să avem mereu prezent în minte faptul că există suișuri și coborâșuri. Nimic nu e permanent, totul e ciclic. Trebuie să învățăm câte ceva din fiecare etapă și să ne formăm astfel ca sportivi și ca oameni. Clubul la care activam a rămas fără sală și aveam două opțiuni: să mă mut la alt club din București sau să plec la Deva. Am optat pentru Deva, dintr-un motiv lesne de înțeles: acolo se antrenau gimnaștele de la lotul național, locul în care voiam să ajung. Îmi amintesc că antrenamentele de la Deva erau foarte dure, demne de a descuraja orice copil. Dar aveam câțiva ani de experiență în spate și, datorită sportului, îmi întărisem și psihicul. Știam că pot. Sportul nu dezvoltă doar un trup armonios, ci și psihicul. Te face un om ordonat, conștiincios, te pregătește psihic pentru a înfrunta orice provocare a vieții. Și era greu, chiar era! Nu existau telefoane mobile, eram departe de părinți, de prieteni... Multă muncă și cam atât. Și de atunci chiar pot face orice îmi propun. Mai târziu am înțeles că evoluția și progresul vin din momente mai puțin plăcute, care te scot din zona de confort.

Și acum vine lovitura de grație... După atâția ani de muncă, în urma vizitei medicale periodice, mi se spune că nu mi se va da avizul favorabil pentru a continua cu acest sport, deoarece aveam mari probleme medicale la coloana vertebrală. Mi s-a recomandat să fac pauză doi ani, timp în care să mă duc la recuperare. Cei care au practicat orice sport știu că nu îți permiți nici măcar o pauză de o săptămână, dar barem de doi ani. Era evident că acest drum pe care pornisem cu ani în urmă se înfunda. Mii de gânduri se grăbeau să-mi inunde mintea. Dar nu m-am descurajat. Asta era pasiunea mea, visul meu. Trebuia să existe o soluție. Și atunci când îți dorești mult ceva vine și soluția. Universiul lucrează pentru tine și prin tine și mereu apare ceva. Acest ceva a fost benefic pentru mine. Mi-a îndreptat pașii către ceva și mai frumos, care mi-a adus în timp și mai multe bucurii și satisfacții.

M-am întors la București, am făcut recuperare și mi s-a ivit ocazia să mă alătur lotului național de juniori de la gimnastica aerobică, unde i-am avut ca antrenori pe Cristina Spînu și Ramona Chiorean. Cu acest lot am câștigat o medalie de aur și una de argint la Campionatul Mondial pe categorii de vârste și, mai apoi, două medalii de aur la Campionatele Europene.

Anii au trecut și am ajuns să fac parte din lotul de seniori, de această dată antrenată fiind de Maria Fumea și, pentru scurt timp, de Claudiu Varlam. Am continuat să lupt, deși problemele la spate nu se rezolvaseră pe deplin. Am luat argint și la europene, si la mondiale. Vă mărturisesc că e frustrant să pierzi aurul la o zecime diferență. Dar asta m-a întărit, m-a făcut să vreau mai mult.


Pe lângă antrenamente, nu am uitat nicio clipă de studii. Eram conștientă că poți face performanță pentru o perioadă relativ scurtă și apoi, pentru a reuși în viață, aveam nevoie de studii. Am terminat facultatea de Educație Fizică și Sport, urmată de un master în Performanță și Antrenament Sportiv. Dar am mai făcut niște studii, Facultatea de Marketing și Studii Economice Spiru Haret și nu o spun ca să mă laud, ci ca să subliniez faptul că nimic nu e întâmplător. Cum o să vedeți mai departe, aceste studii îmi sunt extrem de folositoare în prezent, în calitatea mea de antreprenor.

De-a lungul anilor, în competițiile la care am participat, am cunoscut sportivi din toate colțurile lumii. Eram curioasă cum se pregătesc ei, ce metode folosesc, ce condiții de antrenament au. M-am documentat și am dat fără să vreau de două cursuri de la Universitatea HARVARD. M-am înscris și, în 2021, am absolvit cursurile de Cognitive fitness și Back Pain: finding solutions for your arching back.

Vine un timp când trebuie să nu mai fii tu în lumina reflectoarelor și să încerci să ajuți și alți sportivi, să le împărtășești din experiența ta, să le oferi din informațiile tale. Am făcut multe cursuri, dar nu vreau să ocup aceste rânduri înșirând toate specializările mele. Am să menționez doar două care m-au ajutat mult și datorită cărora o să pot ajuta la rândul meu mulți sportivi. Pregatirea fizica a sportivilor de performanta și Workshop-ul Psihologia Sportivilor.

Am început sa antrenez copii la un club de stat din București în timp ce încă eram la lotul național. Dupa 10 ani de voluntariat în cadrul acestui club, m-am hotărât să îmi înființez un club privat. Experiența și-a spus încă o dată cuvântul și mi-a arătat că trebuie să îți urmezi mereu instinctul. Am luat hotărârea în cel mai bun moment, deoarece secția de gimnastică aerobică a clubului de stat s-a desființat. Vă spuneam la început că e un sport care pierde teren și voi lupta cum voi putea eu mai bine pentru a opri această tendință. Nici asta nu e ușor, pentru că pe lângă instruirea mea continuă și pregătirea micilor gimnaști, trebuie să-mi dezvolt rapid abilități de antreprenor, lucru destul de difícil într-o țară sufocată de birocrație. Dar astea sunt alte peripeții pe care vi le voi dezvălui în blogul următor.


Închei această scurtă prezentare a activității mele invitându-vă pe pagina de internet a Academiei de gimnastică Laura Cristache www.academiadegimnastica.com. Acolo puteți afla noutăți despre cursurile noastre, puteți achiziționa echipamente sportive, puteți intra în contact cu alți gimnaști și putem crea împreună o comunitate puternică. De asemenea, puteți citi aceste bloguri care sper să vă inspire și să vă determine să vă spuneți povestea pentru ca, la rândul vostru, să îi inspitați și pe alții.

Dacă ar fi să vă dau un sfat, aș îndrăzni să vă spun să nu vă preocupați să fiți cei mai buni, exploatați acea latură a voastră care vă face unici și diferiți, fiți autentici și succesul nu va întârzia să apară.

599 afișări6 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate